Biroul Arhive medievale, fonduri personale și colecții

Dr. Victor-Claudiu TURCITU – şef birou (interior 15768)


Adresa: Bd. Regina Elisabeta, nr. 49, sector 5, Bucureşti
Tel: 021/303.70.80, interior 15768
E-mail: arhivemedievale@arhivelenationale.ro


 

Serviciul care administra arhivele Evului Mediu românesc a fost constituit încă din prima jumătate a secolului al XX-lea, dar preocuparea pentru păstrarea mărturiilor istorice din perioada medievală s-a manifestat încă de la începuturile arhivisticii româneşti. Desfiinţat în anul 1972, ca efect al politicii instituţionale a regimului comunist, serviciul a fost reînfiinţat în 1992. Actualmente, Biroul Arhive Medievale, Fonduri Personale şi Colecţii deţine, în cele patru depozite ale sale, un număr de 701 fonduri şi colecţii, în cantitate de aproximativ 2.800 metri liniari, principalele categorii fiind ecleziastice, personale şi familiale. Pe lângă acestea, există şi fonduri ale unor instituţii laice, precum: Departamentul Spătăriei (1805-1849), Divanul Săvârşitor din Ţara Românească (1808-1831), Eforia Şcoalelor din Ţara Românească (1752-1872), Eforia Şcoalelor din Moldova (sec. XIX), Epitropia averilor Sf. Mormânt din Moldova (1700-1871), Isprăvnicatele de judeţ, Tribunalul Musulman din Turtucaia (1901-1915), Secretariatul de Stat (1830-1875), Ministerul de Război (1830-1949) ş.a.
Cele 232 de fonduri provenite de la instituţiile ecleziastice conţin cele mai vechi documente din depozitele serviciului, scrise în diferite paleografii (slavonă, româno-chirilică, greacă, latină, maghiară, gotică), pe diferite suporturi (hârtie, pergament, mătase), validate cu peceţi atârnate, sigilii aplicate în chinovar, ceară roşie, neagră sau verde, în fum sau tuş. Aceste izvoare ale istoriei acoperă un interval de cinci secole (sec. XIV-XIX), printre ele aflându-se şi cel mai vechi document original din Ţara Românească, datat în <1368> şi emis de cancelaria lui Vladislav Vlaicu, precum şi cel mai vechi document original din Moldova, din anul 1392, provenit din cancelaria domnitorului Roman Muşat; ambele sunt scrise în slavonă, pe pergament.
Fondurile ecleziastice oferă informaţii privind dezvoltarea economică a Ţărilor Române (agricultură, meşteşuguri, comerţ, circulaţie monetară), organizarea societăţii, activitatea fiscală, activitatea juridică (instituţiile care o exercitau, modul cum funcţiona justiţia, având la bază legea ţării, „obiceiul pământului”), organizarea oştirii, relaţiile dintre cele trei ţări, relaţiile cu Poarta Otomană, cu ţarii Moscovei şi cu alţi suverani ai vremii. De asemenea, există date privind istoria arhivelor româneşti, evoluţia culturală sau aspecte ce pot sta la baza studiilor de toponimie, onomastică, sigilografie, genealogie, cronologie, diplomatică, filigranologie.
Istoricul detaliat al tuturor fondurilor ecleziastice se regăseşte în Îndrumător în Arhivele Centrale, vol. I, partea I, Bucureşti, 1972.
Serviciul deţine un număr însemnat de colecţii de documente, organizate pe diferite criterii: cronologic, tematic, geografic, de limbă şi suport. Astfel sunt colecţiile: Secţia Istorică (criteriul cronologic), Documente Turceşti (criteriul de limbă), Documente Munteneşti şi Documente Moldoveneşti (criteriul geografic), Peceţi, Suluri şi Manuscrise (criteriul formei de păstrare), care conţin piese de mare însemnătate, din punctul de vedere al informaţiei istorice oferite, al vechimii sau al valorii artistice.
Criteriul formei de păstrare este cel care grupează colecţiile de microfilme, constituite pe ţări, în urma depistărilor efectuate în arhive şi instituţii de cultură din străinătate (Albania, Anglia, Argentina, Austria, Belgia, Bulgaria, Cehoslovacia, China, Danemarca, Elveţia, Finlanda, Franţa, Grecia, Italia, Iugoslavia, Luxemburg, Polonia, Portugalia, Republica Democrată Germania, Republica Moldova, Republica Federală Germania, Spania, Statele Unite ale Americii, Suedia, Turcia, Ungaria, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, Vatican), cu scopul completării fondului documentar referitor la istoria României. Instrumentele de evidenţă pentru microfilme sunt fişele de rolă, inventarele şi Ghidul microfilmelor. Documente din arhivele străine, vol. I-III, suplimentele I-III, Bucureşti, 1978-1979, 1983. Pentru unele role există şi xerografii ce pot fi consultate la sălile de studiu ale instituţiei.
Fondurile personale şi familiale, cuprinzând acte de proprietate, corespondenţă strict personală, manuscrise ale lucrărilor creatorilor, acte personale, conturează aspecte din viaţa politică, socială, culturală şi economică a secolelor al XIX-lea – al XX-lea. Prezentările fondurilor personale şi familiale pot fi consultate în lucrarea Îndrumător în Arhivele Centrale, vol. I, partea II, Bucureşti, 1974.
Activităţile personalului Biroului Arhive Medievale, Fonduri Personale şi Colecţii sunt: inventarierea documentelor, întocmirea şi actualizarea permanentă a evidenţei, cercetarea tematică a fondurilor personale şi familiale, elaborarea lucrărilor de informare ştiinţifică, păstrarea şi conservarea în condiţii corespunzătoare a documentelor.

Atribuţiile personalului biroului includ efectuarea operaţiunilor şi activităţilor arhivistice asupra fondurilor şi colecţiilor din depozite (lucrări privind evidenţa şi prelucrarea documentelor, punerea în valoare a datelor şi informaţiilor, în scopuri practice şi ştiinţifice). Arhiviştii realizează transcrieri şi traduceri de documente scrise în diferite paleografii şi limbi străine (slavonă, româno-chirilică, latină, greacă, turco-osmană, maghiară, engleză, franceză, germană, rusă, italiană). În plus, numeroasele depistări tematice furnizează material pentru organizarea expoziţiilor de către Arhivele Naţionale ale României, iar fondul documentar constituie un reper demn de interesul delegaţiilor din ţară şi străinătate, precum şi al grupurilor de elevi şi studenţi. De asemenea, se acordă asistenţă de specialitate unităţilor din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor pentru elaborarea, revizuirea însemnelor heraldice şi întocmirea actelor normative ce le prevăd, precum şi pentru selecţionarea matricelor sigilare aparţinând mai multor instituţii ale administraţiei centrale.